G.D.R.: „Ignoranţa, indiferenţa şi nesimţirea au cuprins întreaga populaţie” (Interviu Apropo.ro)

Cumpără materialele Grupului De Rezistenţă din Rap Music Store!

Brugner și K-Gula, doi dintre membrii Grupului de Rezistență, au oferit un interviu pentru apropo.ro despre schimbările din industria muzicală, dar și despre faptul că “lumea nu mai înțelege de ce trebuie să fim bine crescuți”.

Apropo.ro: Cum a fost revenirea pe scenă, pe 22 noiembrie? Cum aţi fost primiţi?

K-Gula: Suntem de părere că a fost cel mai bun eveniment al nostru, din toate punctele de vedere, asta însemnând şi ca promovare, în condiţiile în care ne-am promovat singuri… cu ajutorul Cristinei Hurdubaia, la un moment dat.

Brugner: La eveniment am avut ocazie să vedem două pături de ascultători ai Grupului de Rezistenţă: şi cei noi, dar şi cei vechi, care acum sunt maturi şi unii dintre ei au devenit chiar părinţi.

Apropo.ro: Dar după cât timp aţi revenit?

Brugner: Aici sunt mai multe etape. Noi am fondat grupul în iulie 2009, iar în 2010 am scos piesa „1 la sută”, care a avut un succes neaşteptat. A urmat un mini-turneu prin ţară, aşa că, practic, revenirea noastră a avut loc în august 2010. Acesta a fost şi momentul în care am coborât cu picioarele pe pământ şi ne-am dat seama că nu aveam decât o piesă şi chiar show-ul nostru era ceva încropit, cântam foarte multe piese vechi şi aveam noutăţi cam 4-5 bucăţi. Pentru un show Grupul de Rezistenţă, în care ai K-Gula, Da Hood Justice, eram şi eu, jumătate de Delikt, erau Undoo şi Dox, era destul de puţin. Însă în momentul de faţă putem spune că suntem pregătiţi.

K-Gula: A fost o revenire anevoioasă. Foarte multă lume de-al lungul mai multor ani, ţinând cont că mulţi au luat o pauză destul de mare şi cam numele tuturor s-au şters de pe buzele publicului.

Brugner: Iar lumea care ne aprecia pe noi avea nevoie de un impuls, trebuia să venim cu un material. Şi uite că treptat am reuşit să ajungem la un material care conţine 16 track-uri. Am pus cam tot ce am scos din 2009 şi până acum, iar acum, zic eu, lumea începe în sfârşit să audă de noi. Până acum nu ne prezentam ca fiind Grupul de Rezistenţă, dar din feedback-ul pe care îl primim observăm o creştere constantă.

Apropo.ro: Aţi primit şi critici?

Brugner: Normal. Este o chestie care pe noi continuă să ne uimească: faptul că din cauza acestei premize de la care pleacă ei, şi anume că toţi activăm în „mişcarea hip-hop”, lumea tinde să eticheteze orice piesă nouă semnată Grupul de Rezistenţă ca şi old school, iar dacă ascultaţi noul album o să vedeţi că nu avem cum să ne îndepărtăm de la tendinţa de la care am plecat. Până la urma urmei noi în felul acesta simţim, însă piesele sunt la nivel 2012, nu poate să zică cineva că este old school. Asta vis-a-vis de feedback-ul pe care îl primim. Dar mai sunt şi comentarii de-a dreptul răutăcioase, pentru că în momentul în care te referi la aspectul fizic al unui om este clar că esti limitat vis-a-vis de ce vrei să transmiţi.

Apropo.ro: Ce schimbări aţi sesizat la industria muzicală de când v-aţi lansat voi?

Brugner: Una pe care o remarcam eu şi Costin este că la nivelul actual, deşi multă lume spunea că hip-hop-ul doarme în România sau că dispare, nouă ni se pare că în momentul de faţă hip-hop-ul este reprezentat în toate păturile lui. Adică avem şi segmentul de mainstream şi avem şi underground-ul, care este divizat în mai multe curente şi trenduri. Cei de la OkapiSound şi poate câţiva membrii Facem Records o ard mainstream şi cam aşa ar trebui să sune mainstream-ul. Cei care fac hatereală pe seama lui Grasu’ XXL sau Guess Who sunt nişte oameni care pierd din vedere o grămadă de lucruri. Puya, spre exemplu, a demonstrat prin şase albume scoase unul după altul că ştie să facă hip-hop de calitate. Acum, dacă omul vrea să trăiască din asta, e clar că nu se poate prezenta într-un circuit de baruri şi cluburi mai selecte cu hip-hop de care ne place nouă. În final, acum totul este mult mai bine prezentat şi structurat decât în 2009.

K-Gula: Cei care critică ar trebui să se gândească că aceşti artişti şi-au dedicat viaţa doar muzicii, indiferent că au sau nu studii, au întâmpinat probleme în găsirea unui loc de muncă, iar ei au înţeles acest lucru şi vor să facă treaba asta. Singura schimbare notabilă, care mă şi afectează puţin, este aceea că lumea nu mai stă să prindă mesajul.

Brugner: Am observat şi noi că refrenele simple şi nu neapărat pline de mesaj sunt mai de impact. Piesa noastră, „N-ai tu treabă”, are un mesaj foarte funky, ritmic, însă cu adevărat am reuşit la „N-ai de ce”, o piesă mai de vară şi un refren mult mai uşor şi mai optimist.

Apropo.ro: Voi ce mesaje transmiteţi prin muzica voastră?

Brugner: Avem o plajă foarte mare de mesaje, dar în general ne-am axat foarte tare pe pozitivism.

K-Gula: Adică chiar dacă sunt mesaje sociale, unele cu iz politic sau legate de moralitate, toate sunt la modul pozitiv. Hai să încercăm să schimbăm, să ne aducem aminte de lucrurile de etică, de moralitate faţă de cel de lângă tine.

Brugner: Acum să nu creadă lumea că suntem pocăiţi, dar pur şi simplu ne-am plictisit de mesajele negativiste. Hip-hop-ul, apărând la noi foarte târziu, au fost practic 17 ani diferenţă până a început să vină din America la noi, era clar o muzică de protest social. În momentul de faţă, 90% cântă despre femei, cluburi şi băutură scumpă, iar restul cântă despre idei mai moderne şi oameni deschişi la minte. Atunci când expui nişte probleme triste şi nu vii niciodată cu o soluţie, părerea mea este că batem apa în piuă.

K-Gula: Mie mi se pare că ajută la degradarea omului care ascultă aşa ceva.

Brugner: Într-adevăr! Tu poţi să creezi un mic curent de opinie. Oamenii care te ascultă trebuie ca atunci când vin nervoşi de la muncă să zică: „I-am ascultat pe ăştia şi m-am binedispus”. Până la urmă despre asta este vorba: nu trebuie să mai fim trişti! Să ieşim puţin din cenuşiul ăsta specific oraşelor româneşti!

Apropo.ro: Care este piesa voastră de rezistenţă?

K-Gula: Din punctul meu de vedere toate piesele cu videoclip sunt piese de rezistenţă.

Brugner: În general am mai şi epatat la unele piese. Când le-am scos din studio am zis că o să fie super tare, dar s-a întâmplat ca planurile noastre să nu fie respectate atunci când le-am publicat. Ne-am aşteptat ca „N-ai de ce” să fie următoarea piesă mai de succes, dupa „1 la sută”, al cărui succes nu am putut să îl egalăm până astăzi.

Apropo.ro: Ce vă face să fiţi un Grup de Rezistenţă?

Brugner: Esenţa acestui mesaj se regăseşte în „Trilogia n-ai(ului)”. Starea de spirit în care se află cam 95% din populaţia României. „N-ai tu treabă” – n-ai voie să mă critici pentru că cutare şi cutare a făcut altfel şi eu ştiu, „N-ai cu cine” – pentru că în momentul în care eşti nemulţumit din punct de vedere social, economic, etc. nu o să găseşti niciodată mai mult de 10 oameni, şi ăia beţi probabil, care să iasă cu tine într-o piaţă să strige sau să facă ceva, şi „N-ai de ce” – pentru că am altă treabă în seara respectivă.

K-Gula: Sunt trei laitmotive în România.

Brugner: Cine nu a înţeles treaba asta probabil o să trebuiască să mai aştepte încă 100 de ani, revoluţiile, schimbările de guvern, toate chestiile notabile în viaţa unui popor nu se fac cu o prezenţă de o oră, două într-o piaţă, după care mergem să facem duş că mâine mergem la muncă. Dacă oamenii făceau aşa de-a lungul istoriei, dacă aveam alte treburi mai importante, probabil acum nu mai eram aici.

K-Gula: Dar de ce Grupul de Rezistenţă? Am stat, ne-am strofocat…

Brugner: Noi chiar am opus rezistenţă unui set de concepte care, după părerea noastră, sunt nelalocul lor. Ignoranţa, indiferenţa şi nesimţirea sunt nişte chestii care au cuprins întreaga populaţie. Lumea nu mai înţelege de ce trebuie să fim bine crescuţi, de ce trebuie să ai respect faţă de cei mai în vârstă, de ce trebuie să te abţii să faci un comentariu înainte să te gândeşti. Însă cel mai mare of al nostru este mass-media. Se promovează ce nu trebuie. Nu ne interesează subiectele de ordin mondial, internaţional, politic, geografic, etc., ci cele de genul cine şi-a mai pus silicoane, ba că i-a căzut un sân alteia. Dacă promovezi o instituţie cum este familia… sau bunul simţ, nu poţi să faci audienţă, decât dacă ai violat sau eşti traficant.

Apropo.ro: Să ne imaginăm că sunteţi organizatorii celui mai mare concert al anului. Ce trupe aţi aduce pe scenă pentru ca succesul să fie garantat?

K-Gula: Una dintre trupe, şi mulţi probabil or să râdă pentru că o menţionez, este Holograf. Am colaborat cu ei, mie îmi plac, ştiu să facă show, îi vreau pentru un astfel de eveniment! (Îi doresc toată sănătatea lui Dan Bitman!) Alţii ar fi: Bitză, Paraziţii, OkapiSound, dar să se înţeleagă între ei în primul rând, Implant pentru Refuz, Luna Amară.

Brugner: Eu aş aduce cu siguranţă toate trupele de indie-rock: E.M.I.L, Coma, H8, Nişte băieţi… Sunt o grămadă de trupe pe care nu le-am mai auzit de mult. Iar la hip-hop i-aş aduce pe toţi, label-uri întregi!

Apropo.ro: Care credeţi că este secretul pentru a rezista cât mai mult în domeniu?

Brugner: Noi, neavând niciun fel de certitudine că putem trăi din această meserie, pentru noi este o pasiune fără limite şi atunci noi, personal, ne considerăm nişte oameni inatacabili din punct de vedere al showbiz-ului şi al marketing-ului care învăluie această industrie de cacao. Pe mine nu prea ai cum să mă şantajezi că nu mă bagi la radio pentru că oricum nimeni nu mă prea difuzează la radio.

K-Gula: Ca să răspund exact, secretul constă în perseverenţă, munca asiduă şi dedicare totală.

Apropo.ro: Care este visul suprem în ceea ce priveşte cariera?

Brugner: Noi personal ne dorim să ne lăsăm de muncă în favoarea acestei meserii.

K-Gula: Ar fi ideal să mă las de muncă şi să trăiesc doar din muzică. Nu m-am gândit însă la un vis măreţ. De când am rupt legătura cu R.A.C.L.A. şi am luat nişte decizii mai drastice, în sensul că după ce am părăsit trupa timp de trei ani de zile nu am mai cântat, până nu mi-am făcut o trupă de live, cu instrumentişti, s-au pierdut acele vise măreţe şi am ajuns doar la un vis pasional. Nu caut notorietate, visul meu este ca mesajul pe care îl transmit să ajungă la cât mai multă lume.

Apropo.ro: Ce sfat puteţi da tinerilor aflaţi la început de drum în această industrie? Merită sau nu să intre?

Brugner: Este foarte greu, dar nu este imposibil! Şi omul nu se poate opri. Dacă este fascinat de asta, cu siguranţă nu se va opri! Este ca un microb. Dar trebuie să munceşti foarte mult, iar recunoaştere va veni atunci când oamenii o să îţi ia piesa, o s-o share-uiască şi o să zică: „nu ştiu cine este băiatul ăsta, dar este tare rău”. Însă dacă faci o piesă pe care nu o preia lumea, nu o arde cu chestii abuzive, gen o pui pe pagina de Facebook a unora mai cunoscuţi.

K-Gula: Eu nu aş accepta să apar pe piaţă dacă nu am studiat suficient de bine şi nu sunt la acelaşi nivel cu cei pe care i-am văzut pe internet, la televizor. Prin urmare, nu te apuca să faci ceva până nu eşti ferm convins că răzbaţi, măcar eşti luat în seamă. Nu poţi să te duci şi să te milogeşti ca să fi promovat.

Brugner: Adică contează foarte mult şi o auto-evaluare.

Apropo.ro: Lumea este tare preocupată în prezent de venirea sfârşitului lumii. Voi ce spuneţi despre asta?

Brugner: În afara faptului că este vorba de un calendar a cărui continuare nu s-a mai găsit, mi se pare destul de pueril să crezi că se va termina. Poate că nu au mai avut ăia hârtie sau a venit vreo inundaţie peste ei şi nu au mai putut continua. Se încheie un ciclu, este o chestiune legată strict de sistemul de măsurare al timpului la nivel mai lung şi, într-adevăr, polii se pare că se schimbă. Şi în anul 2000 s-a crezut la fel că vine sfârşitul lumii.

K-Gula: Lumea clar nu o să dispară, aşa cum este percepţia multora. Percepţia mea este, aşa cum a zis şi Brugner, că se termină un ciclu. Omul tinde întotdeauna să dramatizeze. Eu sunt ferm convins că o să se întâmple ceva extraordinar de pozitiv şi se va observa în următorii 2-3 ani,când se vor schimba multe în bine. Problema este cu cei care nu vor fi capabili să primească această schimbare. Tind eu să cred că şi banii vor dispărea la un moment dat şi vom ajunge la o viaţă de troc.

Apropo.ro: Care sunt personalităţile pe care le admiraţi?

K-Gula: Îi admir pe toţi cei care au o gândire destul de sănătoasă. Nu vreau niciodată să îmi rămână în minte numele acelei persoane, pentru că este important mesajul pe care mi l-a transmis. Oricum tot ce primeşti din exterior ai în tine, dar nu ştii să îl descoperi.

Brugner: S-ar putea la un moment dat să fi surprins de o declaraţie a unei persoane pe care tu nu puteai să o suporţi sub nici o formă. Şi omul să vină şi să ţi-o dea decisiv, o chestie care să te încânte enorm de mult şi apoi să regreţi că în mintea ta l-ai denigrat. Mi s-a întâmplat asta şi chiar şi opusul. I-am cunoscut pe unii dintre idoli străini din copilărie şi de unii dintre ei am fost foarte dezamăgit, aşa că mi-am impus să nu mă mai apropii foarte mult, pentru că mulţi confundă artistul cu omul şi din cauza asta s-ar putea să ai surprize foarte neplăcute. Posibil să îţi fie greu să îi mai asculţi chiar şi muzica. Mai e un exemplu: sunt o grămadă de fete care cântă şi care, în general, arată bine şi s-ar putea să fi surprins să afli că unele dintre ele chiar au studii muzicale, dar sunt puse în aceeaşi oală cu restul.

Apropo.ro: Dacă s-ar putea, în cine/ce v-aţi reîncarna?

Brugner: Dacă se întâmplă să crezi în aşa ceva, probabil ai vrea să te reîncarnezi în idealul tău, pentru că fiecare om are un ideal şi asta este cu siguranţa cauza pentru care a apărut religia. Noi toţi tindem spre un ideal, de aceea Dumnezeu este bun, ne vede pe toţi… Îţi dai seama cât timp are El, dacă reuşeşte să ne vadă pe toţi în fiecare secundă?! Pe scurt, nu ştiu exact dacă neapărat cred în reîncarnare, dar cred că după moarte mai este ceva.

K-Gula: Mi-ar plăcea să mă reîncarnez într-o pasăre. Un vultur pleşuv.

Apropo.ro: Ce vicii aveţi?

Brugner: Nevastă-mea, bunică-mea, ţigări, tutun. Sunt foarte multe lucuri care îţi creează plăcere.

K-gula: Persoane viciate suntem cu toţii. Ce vicii avem… cam cele pe care le are toată lumea.
Brugner: În ziua de astăzi şi ataşamentul faţă de o idee, o persoană poate fi considerată un viciu.

Apropo.ro: Şi o întrebare pe pentru tine, pentru că ştim că eşti suporter al echipei Rapid. Ce părere ai despre situaţia de la Rapid? Consideri că ar trebui Copos să vândă clubul?

K-gula: La Rapid este o situaţie pe care nu o doresc nici unei alte echipe sau să zicem că nu le doresc suporterilor să simtă ce simt acum fanii Rapidului, ce au simţit cei ai Craiovei şi ai lui Poli Timişoara. Nu ştiu dacă soluţia este neapărat să plece Copos, cu toate că, din câte se constată, el este capul răutăţilor acolo. Noi, suporterii, nu vedem nicio soluţie, cel puţin ce vorbesc cu apropiaţii mei din galerie, practic insolvenţa a pus deja stăpânire pe club. Se urmează paşii, vom vedea unde vom ajunge… probabil în C şi o luăm de la capăt. Ştiu că venise acum câţiva ani de zile, cineva dintr-un stuff interesat să cumpere clubul şi ne-a spus, ne-am întâlnit mai mulţi suporteri cu el, „dacă vă uitaţi în acte, este nasol!”, el nu se putea arunca să cumpere clubul ca să se lege la mâini mai apoi. Păcat de fani! Bag mâna în foc că se va întâmpla şi pe la Dinamo aşa ceva…

Sursa
Sursa foto

Autor: Florin Dumitru

Owner / Project Manager

Lasă un comentariu