„Gică Petrescu” vorbește despre o societate în care oamenii aleg ,din comoditate și falsă siguranță, să plătească un slujitor al bisericii (oameni care n-au fost atinși în vre-un fel de lumina magică divină) pentru a-i aduce mai aproape de divinitate.

„Gica Petrescu” vorbeste despre monotonia și grimasele depresive de pe fețele oamenilor care uită sa gândească cu sufletul; vorbește despre „azi”.

Gica Petrescu, artistul, a avut mereu o viziune optimistă asupra lumii, o viziune vazută prin aburi de alcool și îmbătată de iubire. Am devenit prea sceptici în legatură cu noi și în legatură cu „mâine”. Sub masca frustrării care devine din ce în ce mai la modă în randul oamenilor, se ascunde în fiecare puterea de a trece singur peste orice piedică. Așadar, să nu mai dăm bani munciți de noi pe lumânări și porci cu barbă și manta, ci hai să ridicam un pahar ca și Gică și să ne cinstim pe noi.