Determinismul istoric și cultural naște gangsta rap-ul, sau de ce noi am trăit Fenomenul Andrè

*articol scris de Fabian Tatomirescuhttps://www.facebook.com/FabianTatomirescuCreativeMedia

Înainte de a începe să bat câmpii cu grația unei gazele epileptice, vreau să le mulțumesc celor care au citit articolul de duminica trecută, celor care au comentat, celor care au dat share, care și-au dat cu părerea și, în general, celor care au băgat în seamă cuvintele acestui subsemnat dătător cu părerea.

Așa… pentru că am terminat cu politețurile aferente, dau curs subiectului de această săptămână, subiect, la care mă gândesc probabil de prin anul 2 de facultate (deci a-la-la-la-la-long-long-longly time ago). Evident că ați citit deja titlul, duh, e scris cu bold la început de pagină, mintea mi-a căcat păreri despre gangsta rap, ce este el, de ce a apărut, reverberațiile pe care le-a declanșat (social și cultural vorbind) și, poate cel mai important, de ce în România, în umila mea părere, nu am avut și nu putem avea gangsta rap.

Să-mi fut una că am scris o gălăgie de cuvinte, citiți până la sfârșit, înainte de a-mi umple frigiderul de carne, ouă, fecale, bukake spiritual și a mă flagela în Piața Universității în mijlocul protestelor Salvați Roșia Montană.

Așa cum am mai spus, nu pretind a fi un a-tot-cunoscător în ale hip-hop-ului, doar un simplu observator, așa că am căutat, ca tot ignorantul, pe Google (cu toții știm că internetul nu minte și că le știe pe toate, wink-wink) și am dat peste definiția următoare, de la Wikipedia citire:

€œGangsta rap is a subgenre of hip hop music that evolved from hardcore hip hop and purports to reflect urban crime and the violent lifestyles of inner-city youths. Lyrics in gangsta rap have varied from accurate reflections to fictionalized accounts. Gangsta is a non-rhotic pronunciation of the word gangster. The genre was pioneered în the mid-1980s by rappers such as Schoolly D and Ice-T, and was popularized în the later part of the 1980s by groups like N.W.A. After the national attention that Ice-T and N.W.A attracted in the late 1980s and early 1990s, gangsta rap became the most commercially lucrative subgenre of hip hop. Some gangsta rappers have been associated, or allegedly have ties with the Bloods or Crips gangs.

Mi-a fost lene să traduc în română dar mă bazez pe faptul că aveți cunoștințe minime de engleză sau că măcar dați cu Google Translate în direcția textului. Așadar, gangsta rap-ul s-a născut și a crescut în sânul statelor americane, reflectă un stil de viață plin de violență și derivă din pulsațiile existențiale ale ghetourilor suprapopulate de afro-americani săraci. Gangsta rapul este produsul unei culturi specifice, o cultură care, la rândul ei este produsul, unui determinism istoric foarte tragic.

Formula pe scurt: africani inferiori din punct de vedere tehnologic stau feriți pe continentul lor, vânează gazele, se omoară între ei, își venerează zeii și freacă menta în stil propriu > vine omul alb > omul alb îl înrobește pe omul negru sub pretextul eurocentrismului, civilizării, creștinizării și alt bullshit istoric > omul alb îl mută pe omul negru de pe un continent pe altul > îl forțează să vorbească altfel, să se îmbrace altfel, să creadă în alte lucruri > omul negru este considerat o maimuță mai înaltă > omul negru stă cu alți oameni negri > omul negru este traumatizat și încearcă să înțeleagă de ce soarta l-a blestemat > crezul omului negru devine un mozaic > luăm un pic de-a ici, un pic de-a colo, un pic de la stăpânul englez, un pic de la spaniol, un pic de la francez, un pic de la olandez, facem o tocăniță culturală, ne botezăm copii Shaniqua, Monique, Boomquisha, Spookshonda, dăm naștere blues-ului, jazz-ului, luptăm pentru drepturi, ne emancipăm, devenim afro-americani și… pa-ba-bi-bam… pa-bi-ba-bum… într-un final se ajunge la hip-hop.

De ce sună multiplele subspecii ale hip-hop-ului într-un anumit fel, atât de distinct? Pentru că cei care au visat notele muzicale, bașii, contrabașii, trompetele, clapele, beat-urile și au scris rimele respective, să spunem că vibrau în concordanță cu un spirit al vremii așa-zisul Zeitgeist, dar la scară regională (nu, nu mă refer la documentarul ăla de căcat care dădea referințe greșite din cărți de colorat pentru copii cu Sindromul Down). De fapt despre asta latru de câteva paragrafe încoace. Gangsta rap-ul poate exista numai în ghetoul în care s-a născut, a crescut, a trăit și probabil a murit artistul mafiot, membru al unei găști, bande, armate, brigăzi… you get the idea.

Momentul în care artistul devine mai mult decât borfașul tupeist de la colțul străzii, gata să omoare și să moară pentru brigada lui, gangsta rap-ul dispare. „€œDar Fabian, de ce sugi pula și mănânci căcat, mai sus ai citat Wikipedia și căcat-căcat?

Nu contest faptul că subiectele pe care pe care le abordează N.W.A și mai târziu Snoop Dogg, 2Pac și 10.000 de alți iluștri antropomorfi, reprezintă realitatea cu care s-au confruntat. Ei au fost acolo, au văzut multe, au trăit multe traume fizice și psihologice. Problema este că în momentul în care se ridică din mocirla socială în care au copilărit, se mută în apartamente din Upper East Side, vile în Malibu, Hollywood Hills, bagă șampanie și brânză importată din Franța, nu mai duc grija zilei de mâine. Vă rog să urmăriți următorul clip pentru a vă face o idee mai clară:

Și știu că o să vă gândiți la 2Pac și beef-uri gen 50 Cent și The Game și Ja Rule, pula-n-pizdă și alte d’astea… și că a murit și Proof, ‘Niezău să-l ierte, dar probabil că asta se întâmplă când artistul, acest Phoenix și exemplu pentru comunitatea lui, acest om care a reușit să treacă de la lături la caviar prin succesul dobândit (un exemplu pentru alți gang-bangeri cum că există viață dincolo de cartier, droguri și arme), rămâne la stadiul psihologic de puțoi, nesigur pe sine, cu ego-ul cât casa, cu coaiele mari și nemasate. De ce se întâmplă asta? Probabil pentru că în America este o populație mult mai densă și că unicitatea nu mai este la fel de unică și că trebuie să lupți pentru identitatea și proprietatea ta, pentru locul tău în lume sau poate că, pur și simplu, e greu să îți scoți bățul din cur atunci când stai în vârful bățului și îi privești pe toți ceilalți de sus.

Am impresia că am pierdut firul narativ… ah, da! Gangsta rap = Manele, nu-s primul care o spune și da, flow-ul diferă, și beat-ul e altfel, dar mesajul este același: viață grea, dușmani, bani, curve, băutură, gagici, m-am ridicat din sărăcie. Știu că mulți ați fi vrut să argumentați cu universalitatea subiectelor abordate de artiștii americani, dar vă rog, pentru o secundă măcar, să treceți peste prejudecăți și să trasați o paralelă între țigani / rromi și negri / afro-americani. Ambele popoare sunt dislocate din țara de baștină din varii motive, ambele popoare suferă ani lungi de sclavie și persecuție, ambele popoare sunt supuse unor transformări culturale și în timp devin acea tocană despre care vorbeam. Diferența este că la țigani / rromi nu avem Shaniqua, Monique, Boomquisha, Spookshonda ci Speranța, Strălucirea, Medalion, Mercedesa și Superman.

Deci în România nu avem gangsta rap ci avem manele, dacă vreți neapărat să căutați o alternativă. B.U.G. Mafia, La Familia și alți mioritici la care vă gândiți nu se pun pentru că am stabilit deja genealogia izvorului de la care s-a adăpat gangsta rap-ul (traumele unui popor de sclavi cu o cultură mozaicală).

Istoric vorbind, noi, românii ne-am supt seva din alte transformări și altă istorie. Ani buni de comunism și cenzură au format terenul fertil fenomenului Andrè, adică fenomenul de emancipare a tinerei românce, out with the old, in with the new, tranziția de la etapa de față la cea de femeie într-o manieră nouă și nemaiîntâlnită pe la noi până atunci. O să vă bateți pula de mine că spun asta, dar Andrè este o pulsație autentică a spiritualității și a culturii românilor (evident de acum 15 ani).

Personal cred că românii suferă de lipsă de inspirație când vine vorba de hip-hop și creație proprie. De multe ori îi imităm pe alții (asta la nivel de industrie muzicală), aruncăm cu de toate pe perete și vedem ce rămâne lipit ca prezervativul proaspăt folosit sau ca șoșeta transpirată. Cred că românii sunt buni în materie de hip-hop când se înfruptă din folclorul și motivele tradiționale românești. Exemplul evident este Subcarpați, cu suita lor de folcloriști urbani cu tot, dar chiar dincolo de aceștia există Păcală (acest Bugs Bunny cu coaie de dac și pulă de român, sau invers), acest șmecheraș caterincos pe care îl regăsim în versurile umoristice al celor de la Paraziții. Rap-ul românesc este autentic și lipsit de emulație atunci când este la caterincă.

În încheiere (wow! peste 1300 de cuvinte până acum), vă rog să citiți cu atenție articolul, să luați în cosiderare punctul meu de vedere și, dacă vedeți lucrurile altfel, vă rog să mă contraziceți și să argumentați.

ONE LOVE!

Autor: Florin Dumitru

Owner / Project Manager

Lasă un comentariu