– Editorial scris de Vlad Marina – Project Manager @ HipHopNews.RO –

Cel mai probabil nu sunt nici primul și nici ultimul dude care s-a gândit la întrebările de mai sus. Nu, de fapt sigur nu sunt. Putând să scriu la un site pe care poate să-l citească oricine, fie cei care ne apreciază, cei pe care îi promovăm, cei care își bagă pula-n articolele noastre sau cei care dau click din greșeală pe www.hiphopnews.ro, pentru că cine știe ce băiețaș de pe facebook a dat share la un link cu conținut porcos și plin de abureli, iar tu plictisit fiind, te-ai gândit să vezi despre ce căcat este vorba. Nu-ți place, evident. Îți vorbește un nebun despre viață, povestește, nu cântă și cel mai probabil chestia aia de pe fundal numită instrumental te adoarme. A doua zi, Ionică, idolul tău dintre toți prietenii, are 2 piese pe telefon care sună ca aia pe care ai ascultat-o aseară, o șapcă întoarsă în cap și lipici la pizduțele de la bloc. Îți place că bajatu’ și-o arde așa și ajungi acasă, mai intri odată pe ce ai intrat aseară neintenționat și te gândești că ar fi cool să-i dai share piesei care te-a creierit ieri, asigurat de faptul că Ionică și brigada te vor privi altfel dacă faci asta. Clar.. te-ai băgat pe felie! În paralel dai și de editorialul ăsta lung și plictisitor al meu, îl studiezi, haterești titlul și… și… dai click!!! Atunci eu îmi spun: A AJUNS LA CINE TREBUIE!!! Haha, rappere! Pentru tine scriu chestia asta, fie că-i din plictiseală, frustrare, mândrie sau talent. Irelevant, eu mi-am făcut datoria că ai ajuns să citești asta și probabil SĂ RENUNȚI LA ÎNCERCAREA DE A FI CEEA CE NU EȘTI!

În fine, nu voi scrie aici despre personajul ăsta care mi-a venit spontan în cap sau Ionică și brigada. N-are rost! Voi vorbi la concret, adică cum văd eu mișcarea asta în zilele noastre. Dacă vreau să fiu scurt și concis în exprimare, aș putea zice falsă și cool, dar vreau să intru mai mult în detaliu. I-am auzit pe mulți că folosesc termenul de Hip Hop-eri când vine vorba de cei care doar ascultă, reprezintă și ce căcat mai fac ei în legătura cu cultura. Mie nu mi-a plăcut niciodată termenul, așa că le zic „rapperi” la toți. Cazul prietenului lui Ionică este unul nesemnificativ, cel puțin până în punctul în care am ajuns. Nu am vrut să aprofundez și să zic despre cum a dat el de comentariile de pe YT, instrumentalele moka și notepad-ul din PC, el ajungând între timp critico-MC. Oh, stați liniștiți că există foarte multe cazuri pe lângă acesta, poate și mai grave de atât. Nu, acum chiar mi-aș dori să mi se răspundă și mie la o întrebare simplă și banală: DE CE RAP-UL? De ce să fii rapper? De ce a apărut brusc moda asta și nu dispare odată? Poți asculta ce vrei, chiar mă bucur dacă dai de rap și îți place, dar nu îți lua filme de rapper CĂ NU EȘTI RAPPER, BĂ! Nu-ți schimba tu vestimentația, concepțiile, prietenii și hobby-urile în funcție de ce e la modă, ce vezi în jur sau ce auzi pe piese pentru că nu are niciun rost, intri în turmă și crede-mă că de acolo nu ieși prea ușor. Nu înțeleg de unde este plăcerea multora de a ieși în evidență cu o chestie diferită, care chiar e concepută să fie așa. „Ăsta-i rap-ul, adică cine le face, le și trage și de obicei e capul„. Adică, frate.. ascultă muzica asta, bucură-te de ea, identifică-te cu ea, dar atât!!! Nu ești unic cu nimic dacă te apuci să-i comentezi pe alții, să dai drumul la piese pe net și apoi să ceri promovare cu forța. NU ĂSTA E RAP-UL, ÎNȚELEGE!

Chiar recomand oricui să scrie versuri, ajută foarte mult la eliberarea de stres și probleme. De curând am văzut ceva documentar în State pe tema asta, acolo psihologii recomandându-le paciențiilor cu probleme depresive să scrie versuri pe beat-uri ca să treacă peste toate neplăcerile. Fă asta, dar de aici până la a te înregistra în bucătaria bunicii sau camera ta cu boxe de prin ’96, e un drum foarte lung. Nu e în regulă să scrii 3,4 strofe sau să faci 2,3 beat-uri (e valabil și la producători aceeași chestie, nu vă simțiți „excluși”) și imediat piesa sau beat-ul tău să apară pe YT/SoundCloud. Clar nu! Fă asta pentru tine, analizează-te, trage piesa la o calitate decentă și apoi îți faci filme legate de lansare și promovare. Până atunci rămâi un om simplu și true cum erai înainte (dacă faci parte din cazurile bune, că poate ești retardat din naștere și nu ai nicio vină pentru asta) și atunci vei fi de 10 ori mai rapper decât să te auto-prezinți sub aceasta intitulatură. Si daca stau bine să mă gândesc, tocmai din cauza realității și a chestiilor spuse verde în față m-a atras muzica rap și cultura Hip Hop. Nu erau promovate făcăturile, oamenii se respectau între ei chiar și când exista un conflict, respectivul tot la muzică se rezuma. Prin diss, beef sau cum îi mai spuneți voi. Cu multă tristețe am tras concluzia că toată mișcarea a luat-o pe arătură și acum esențialul în muzica asta este răutatea, critica și snobismul.

Am văzut că până și în cyphere există ura și dorința de a fi mai șmecher decât cel de lângă tine, iar dacă până și în cypher, acolo unde trebuie să fii pe coaiele tale și să îți faci în totalitate filmul se întâmplă asta… nu mai are rost! De acord să arăți cât de șmecher ești, asta clar ține de Rap, dar nu intra într-o concurență cu alții și nu încerca să copiezi pe nimeni și nimic. Dacă ai ales să apari acolo, păi fii fratelemeleu original și dovedește-ți că rupi muianul. Dacă nu, nicio problemă! Există alți rapperi care pot face asta, nu trebuie să fii tu revoluționarul. Exact aici se află esența, vezi! De ce încerci să pari ce nu ești?!?! NU! Renunță la asta și nu te cataloga rapper, nu e pentru tine și trebuie să accepți asta. Te-aș respecta de 10 ori mai mult dacă ai veni la mine și mi-ai spune de ce nu ești făcut pentru rap decât să îmi trimiți ceva de la tine de care oricum nu ești mulțumit și e de la sine că nu are cum să sune bine. În aceeași situație cu cypher-urile se află battle-urile din România, chiar discutasem prin vară cu Faust de treaba asta. Omul mi-a zis clar de ce a sărit din schemă și chiar simt nevoia să-l citez:

„M-am oprit din battle, de tot probabil. Să începem cu începutul – m-a atras faptul că poți să „te bați” cu oponentul tău fără să te bați. Adică e maxim de interesant să întâlnești un om în fața ta cu care încerci reciproc să-ți servești insulte caterincoase în versuri și apoi să bei o bere cu el fără probleme. Păcat că asta se întâmplă doar teoretic, sau până la un punct. Până la punctul cu orgolii, cu futut de mame, cu caterincă proastă și cu păreri din exterior, practic până la punctul când nu mai este vorba de distracție, e vorba de cine e mai bun, despre hoțeală și rime de acasă și căcaturi d-astea. Ca să fiu mai concret, aș mai face battle în orice sufragerie cu băieți cu chef de caterincă nu cu chef de vibe-uri nașpa. Până la urmă ar fi trebuit să rămână distractivă activitatea asta, nu să te agăți de oameni, să-ți faci nervi, să te oftici, să te acuze online vreun ratat mai mic decât acuzațiile lui că furi când habar n-are ce e în capul tau. Deci na, cat mai există un negativ tare și chef de joacă, nu chef de supremație și popularitate sau bani, battle-ul e frumos – mie mi se pare și mai frumos dacă e fără scop bănesc și îl faci doar ca să-l faci. Altfel nu prea are rost.”

De acord cu Faust, inclusiv la afirmația legată de scopurile bănești. Dar rapper-ul, cu siguranță va interpreta total greșit treaba asta cu banii și va spune că nu numai din battle-uri nu e normal să faci bani, ci din toată muzica Rap. Trecând peste battle-uri, cypher-uri, promo-uri și restul lucrurilor făcute exclusiv pentru distracție și promovare, cine v-a zis vouă că nu e normal să scoți bani din Rap? Eu niciodată nu am înteles treaba asta! De povestea cu comercialul și underground-ul sigur v-ați plictisit, dar trebuie să știți că absolut orice apare, se vinde, se promovează și așa mai departe, ESTE COMERCIAL! Că aia e definiția, bă! Dacă tu numești underground și comercial niște produse muzicale în funcție de sound-ul respectiv, înseamnă că ai rămas blocat în timp și nu știi să definești în alt fel ce sună bine și ce nu. Dacă ajungi în stadiul în care consideri că poți face muzică atât de bună încât să ai și câștiguri materiale de pe urma ei, FĂ-O!!! Indiferent ce cânți, nu ezita!

Ok, există și artiști sau așa ziși artiști care spun că nu vor să facă bani din muzica asta (mai mult așa ziși, pentru că trebuie să fii extraordinar de frustrat și labil psihic ca să gândești așa, dar fiecare cu filmele lui). Asta este decizia lor, dar nu trebuie să-i sari în cap ăluia care face bani din ce-i place și știe să facă (ca să faci rap trebuie să știi că astea sunt regulile de bază, după parerea mea) pentru că tu ești rapper non profit și vrei să facă toată lumea ce faci tu. Dă-te-n morții mă-tii de ipocrit, trezește-te la realitate! În 2014 îți trebuie bani pentru orice și dacă asta știi să faci, nu ai de ce să refuzi ocazia. Uite, îți pot da două exemple clare de MC care sunt foarte controversați de rapperi în ultimul timp: DOC și Cedry2k.

DOC a semnat cu HaHaHa Production, s-a comercializat de nu îi mai încap banii nici în buzunarele celor mai largi blugi pe care îi are de pe vremea când era under, aruncă cu bani prin studio după Smiley și Velea, face piese cu Raluka, Daniela, Antonia și toate fetele astea cântărețe, dar rapper-ului nu îi convine treaba asta. DE CE? Dă-mi un argument, bă rappere, căca-te-ai pe ea de logică! Ce problemă ai tu cu omul ăsta că s-a ridicat pe coaiele lui și a ajuns acolo unde nici cel mai ipocrit artist nu ar zice nu? Unul dintre cele mai tari studio-uri din țară, și-a dus tovarășii de-o viață acolo, îl auzi pe radio și da.. FACE BANI! Pentru mine Facem Records a fost și va rămâne printre cele mai .. inedite (ăsta-i cuvântul!) proiecte din România. Oamenii efectiv au început de jos, au venit cu totul și cu totul altceva față de ce era la momentul ăla, erau anturați cu Ghetto Dacii, RACLA sau Delikt, ăștia chiar fiind unii dintre singurii artiști care nu au primit reproșuri aiurea, cel puțin din partea persoanelor cu care am discutat până acum. În fine, Facem Records aveau în totalitate originalitate pe atunci și nu au întrebat pe nimeni din afara cercului lor: „Cum sună asta? Îți place? Dă-ți o părere!„. NU! AȘA NU! Nu am fost eu anturat cu ei să vă zic sigur că așa s-a întamplat, dar cel puțin din muzica pe care au făcut-o și încă o fac, clar tind să cred că așa stau lucrurile. Tot respectul meu pentru DOC și CTC, ați ajuns sus și sunt sigur că se poate și mai sus de atât. Keep it real!

Acum să zic de Cedry2k, MC-ul care s-a lăsat, a revenit, s-a lăsat și acum iar a revenit. Toți rapperii plângeau după el și și-l doreau înapoi în boxe, iar Cedrea a făcut asta pe 12 octombrie. Lume multă, agitație, dar desigur și păreri din partea rapperilooor… „Marketing! Clar este marketing, ăsta a stat în munți și a murit de foame, acum iar ne bagă nouă pă gât muzica religioasă și toate plictiselile astea. Muie Cedrea!” Poftim?! De ce te roade pe tine dacă ce a făcut el e marketing sau nu?! De ce nu ai stat să te gândești un pic la faptul că Cedry2k a revenit cu aceeași poftă de a omorî mic-ul și sistemul ăsta contagios care ne fute viețile?! De ce nu i-ai apreciat un pic flow-ul, pentru că după 2 ani de stat pe bară e o treabă să ai același flow și aceeași cursivitate cu care te-ai făcut recunoscut în 15 ani de Rap, nu?! Dar ce, știe rapper-ul d-astea?! Pe ei îi creierea faptul că omul vrea să se îmbogățească din revenirea asta, că le bagă pe gât ascultătorilor credința lui și cine știe ce alte bullshit-uri de genu’. Să se îmbogățească și să cânte ce vrea el, nu trebuie nici să îi urmezi sfaturile și mesajul, dar nici să îi sari în cap pentru ce zice pe piese. Există atâtea alte piese, dă-le tată play la alea și lasă-l pe Cedry2k! Nu te face cu nimic mai rapper dacă te apuci să fii la fel de religios ca el sau să îți bagi pula în mesajul lui la fiecare piesă de pe YT. Las-o așa și vezi-ți de treaba ta! E ușor.

Astea au fost doar două exemple de MC care mi-au venit în cap, dar se mai găsesc foarte ușor cazuri ca acestea. Nu știu, mă frământă un pic ideea că să ai „atitudine de rapper” este printre cele mai la modă atitudini din ziua de azi. Erați cu house-ul, dub-ul, cocălăreala… nu știu de unde și până unde vă place să păreți rapperi acum. Mă rog, poate mulți vor interpreta ce am scris eu ca pe niște frustrări personale (și cam asta și semnifică, în mare parte), dar m-aș bucura ca toți care se identifică în cele scrise în editorial, să-și găsească altele de făcut și să mai lase mâncătoria și vrăjeala. Considerați că fiecare termen de „rapperi” sau „rapper” folosit mai sus trebuie pus în ghilimele, nu de altceva, dar chiar mi-a fost lene să le pun.

Încheiând: DE CE, DE UNDE ȘI PÂNĂ CÂND ATÂȚIA „RAPPERI”?!?!