”Dacă n-ai nimic de spus, nu te ridici în picioare!”

 

”E ca-n rap, maestre! Ai venit, ai dat, ai rupt mui, poți să rămâi. Ai venit, ai dat fail, poți să ți-o iei!”

Să fiu sinceră nu m-am născut scuipând versuri c-un flow grav, n-am fost cel mai înfocat fan Eminem/2Pac și nu sunt sigură dacă am dat din cap sau nu prima dată când am ascultat Specii. Cu toate acestea, am învățat să iubesc hip hop-ul. Spun asta fiindcă i-am prins esența.
Nu credeam vreodată c-o să spun așa ceva, dar iată, hip hop-ul îmi oferă mai mult decât acel feeling de supremație și ”you’re free to be who you want to be/ you’re free to say what you want to say”. M-am dedicat lui în atât de bine încât acesta îmi oferă posibilitatea să-l explorez și să-l descopăr în întregime.

Aș vrea să punctez faptul că în urmă cu un an eram un simplu om mediocru cu foarte multe păreri despre toată ”spuma” hip hop-ului. Avem foarte puține cunoștințe, însă enorm de multe păreri pro și contra. Trăiam cu impresia că e dreptul meu să comentez, fără să-mi dau seama că părerile mele, pertinente fiind, erau doar de suprafață. Nu trebuie să arunci cu noroi în ceea ce crezi tu că nu-i bun, fiindcă părerea ta nu-i universală.

Avem oameni frumoși care stau în spatele unei piese. Vorbesc despre acei oameni care se ocupă de producție, oameni pe care majoritatea nici măcar dacă s-ar scrie cu litere enorme în titlu ”prod. de Z” n-ar fi în stare să-i ia în seamă. Pentru mulți piesa sună bine doar pentru că emcee-ul are versurile la el și-un flow magistral. Să fie ceva cu bas, să placă la toată lumea!  Să nu mai vorbesc despre oamenii din spatele mix/master-urilor, artwork-urilor și videoclip-urilor.

Am spus-o și o repet; nu contează cine-i mai HAHAHA sau cine-i mai porc. Mi-aș dori doar ca cei care dau play la piese să înceteze să mai critice artistul și să înceapă să-i simtă esența.

Mentalitatea simplă din țara noastră e următoarea; îl știu pe X de mult, îmi place și dau play în boxe să sară tot cartierul în aer. Nu-l știu pe Y, dar nici nu-l ascult ori dacă-l ascult nu-mi place, că nici Popescu nu i-a dat share. Oarecum populația a rămas blocată pe ce cunoaște fără să mai fie deschisă către alte lucruri noi. Și spun asta pentru că văd, în calitate de redactor al unui site de profil, ce se ascultă și ce nu.

O altă problemă pe care aș dori s-o punctez este aceea legată de concerte. N-o să insist pe absența oamenilor de la concerte fiindcă s-a tot vorbit despre asta. Mă voi referi strict la spiritul celor care merg la concerte. Tabloul arată cam așa; sunt cei din prima linie, apoi restul. Dacă nu ți-ai dat seama încă ce înseamnă asta, voi dezvolta. Primul tip și anume ”susținătorii din prima linie” sunt cei care mai au puțin și mușcă din scenă de atâta entuziasm, iar restul intră la categoria ”what the fuck am I doing here?”, în sensul că 10% sunt aceia care stau cu mâinile pe sus, dar nu prea înțeleg ce fac ăia de pe șcenă, apoi urmează acei 15-20% care sunt spiritul petrecerilor oriunde merg, însă la concertele hip hop n-au ”starea necesară” + 5% cei care stau geană poate prind pe vreun MC care dă fail.
Poate așteptați oarecum de la emcee să vă facă piruete pe șcenă, eventual să vă arate și-un crac ori decolteul. Nu mergeți la concert Delia, Anda Adam și Andreea Bălan, dragilor. Ai noștri artiști vă cântă până li se umflă vena la cap și voi stați acolo sceptici de parcă așteptați ceva deosebit. Dacă artistul respectiv nu te face să dai din cap nici măcar o dată, chiar n-ai ce căuta acolo. Dacă nu reușește să-ți stimuleze niciun neuron, locul tău este la Han (da, mă, la Hanul Drumețului).

Aș vrea să rețineți că mentalitatea de genul ”te-ai vândut, mizerie!”, nu mai ține. Este vorba de faptul că așa cum un pilot n-o să piloteze un avion fără să fie plătit pentru serviciile sale, așa au ajuns și câțiva dintre artiștii noștri să procedeze. Dacă toate sălile ar fi arhipline la fiecare concert aș spune că sunteți în măsură să mârâiți. În primul rând sala nu sare în aer nici măcar prin respectul pe care ar trebui să-l primească și nu se întâmplă.

În rap e cel mai simplu; dacă n-ai nimic de spus, nu te ridici în picioare.

 

Editorial realizat de Raluca Dumitru @ HipHopNews.RO

Autor: Florin Dumitru

Owner / Project Manager

Lasă un comentariu